Dictionar

Rezultate secundare (Orizontal):

Orizontal, -ă

Parte de vorbire: adj., s.f.
Origine: (fr., germ. horizontal, germ. Horizont, it. orizonte)

1. paralel cu suprafața unui lichid în echilibru; paralel cu planul orizontului.

2. care are o poziție perpendiculară pe verticala unui loc.

3. referitor la orizont.

4. s.f. dreaptă, direcție perpendiculară pe verticala unui loc.


Orizontalism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. horizontalisme)

1. (filosofie) mișcare care dorește readucă creștinismul la dimensiunea sa socială și umană.


Orizontalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. horizontalité)

1. însuşirea de a fi orizontal; starea a ceea ce este orizontal.


Orizontaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (orizontal + -iza)

1. a aşeza (ceva) în poziţie orizontală.

2. a cala.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. nomogramă.


Abscisă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.

2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.


Advecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. advection, lat. advectio)

1. (met.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.


Arabesc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arabesque)

1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.

2. motiv decorativ ornamental din diverse combinaţii de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.

3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.

4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul şi braţul liber spre orizontală.

5. ornament muzical.

6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.


Aritmogrif

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Arithmogriph)

1. joc de cuvinte încrucişate constând din înlocuirea cu cifre a literelor mai multor cuvinte din acelaşi domeniu, dispuse orizontal, care încadrează un cuvânt vertical.


Asietă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assiette)

1. poziţie a planului de bază al unei (aero)nave faţă de planul orizontal.

2. (fin.) mod de aşezare a impozitelor către stat.