Dictionar

orizontal, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.f.  
Etimologie: (fr., germ. horizontal, germ. Horizont, it. orizonte)

1. paralel cu suprafața unui lichid în echilibru; paralel cu planul orizontului.
2. care are o poziție perpendiculară pe verticala unui loc.
3. referitor la orizont.
4. s.f. dreaptă, direcție perpendiculară pe verticala unui loc.
 

orizontalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. horizontalisme)

1. (filosofie) mișcare care dorește să readucă creștinismul la dimensiunea sa socială și umană.
 

orizontalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. horizontalité)

1. însuşirea de a fi orizontal; starea a ceea ce este orizontal.
 

orizontaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (orizontal + -iza)

1. a aşeza (ceva) în poziţie orizontală.
2. a cala.
 

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
 

abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.
 

advectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. advektiv)

1. referitor la advecţie; prin advecţie (mișcare de aer cu direcție orizontală).
 

advecţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. advection, lat. advectio)

1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.
 

alterniflor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alterniflore)

1. (despre plante) cu flori alterne, adică situate de o parte și de alta a tulpinii, fără a fi pe același plan orizontal.
 

arabesc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arabesque)

1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.
2. motiv decorativ ornamental din diverse combinaţii de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.
3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.
4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul şi braţul liber spre orizontală.
5. ornament muzical.
6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.