orizontal, -ă
Parte de vorbire: adj., s.f.
Etimologie: (fr., germ. horizontal, germ. Horizont, it. orizonte)
Etimologie: (fr., germ. horizontal, germ. Horizont, it. orizonte)
1. paralel cu suprafața unui lichid în echilibru; paralel cu planul orizontului.
2. care are o poziție perpendiculară pe verticala unui loc.
3. referitor la orizont.
4. s.f. dreaptă, direcție perpendiculară pe verticala unui loc.