Dictionar

Rezultate principale (Ornament;):

Ornament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ornement, it. ornamento, lat. ornamentum)

1. element decorativ din motive sculptate, pictate etc. și aplicate pe obiecte, pe tipărituri, manuscrise, monumente etc.

2. figură de stil folosită pentru a înfrumuseța o frază, o cuvântare.

3. (muz.) notă sau grup de note care „înfrumusețează”, cu înflorituri de scurtă durată, linia melodică.


Ornament

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT ornamentum

2. FR ornement

3. EN ornament

4. DE Ornament; Schmuck; Zierde

5. RU орнaмент; рисунок

6. HU díszítmény, ékítmény, díszítés


Rezultate secundare (Ornament;):

Ornamenta

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. ornementer)

1. a împodobi cu ornamente; a înzestra cu elemente decorative; a decora.


Ornamental, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ornemental)

1. care serveşte ca ornament; decorativ.


Ornamentat; împodobit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT odornatus; sculpturatus

2. FR orné; sculpté; decoré; ornementé

3. EN ornate; adornate; ornamented; sculptured; adorned; decorate

4. DE skulpturiert; verziert; geschmückt

5. RU скульптурпровaнный; орнaментировaнный; укрaщенный; нaряженный

6. HU díszített, ékesített


Ornamentaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ornementation)

1. arta, tehnica ornamentării.

2. ansamblu ornamental.


Ornamentică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Ornamentik)

1. mod de concepere și de dispunere a motivelor ornamentale (în arhitectură și artele decorative); arta ornamentației.

2. totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor, unui stil.

3. (muz.) totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială.


Ornamentist

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (ornament + -ist, cf. fr. ornementiste)

1. artist specializat în lucrări ornamentale.

2. pictor, sculptor, specializat în ornamente, decorațiuni.

3. cel care face ornamente pentru decorațiuni interioare.


Acrostol

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrostole)

1. partea înaltă a extremităţilor unei corăbii.

2. ornament, sculptură la prora unei nave.


Acroteră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrotère, gr. akroterion)

1. soclu la fiecare dintre extremităţile unui fronton destinat a susţine statui sau alte ornamente.


Acteonela

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. actaeonella)

1. gasteropod fosil cu cochilie globulară, fără ornamentaţii.


Acvariofilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aquariophilie)

1. creştere a peştilor exotici de ornament în acvariu.


Agavă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agave)

1. plantă ornamentală, originară din Mexic, din ale cărei frunze se extrag fibre textile.


Agrafă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrafe, germ. Agraffe)

1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc.

2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat.

3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc.