OK
X
ornamentație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ornementation)
1.
arta,
tehnica
ornamentării.
2.
ansamblu
ornamental.
barochism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (it. barocchismo, fr. baroquisme)
1.
tendință
artistică
care
se
manifestă
prin
mișcare,
tematică
extravagantă,
ornamentație
excesivă,
gustul
efectelor
teatrale
și
uluitoare;
barocitate.
bizantin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. byzantin, lat. bysantinus)
1.
propriu
Bizanțului
sau
Imperiului
Bizantin.
2.
artă
~ă
=
artă
caracterizată
prin
predominarea
cupolei,
a
suprafețelor
și
liniilor
curbe
în
arhitectură
și
printr-o
varietate
de
culori
în
ornamentație.
3.
(fig.)
intrigant;
perfid,
corupt.
bizantinism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. byzantinisme)
1.
caracter,
influență
bizantină
(în
arhitectură,
ornamentație).
2.
stil
specific
culturii
și
artei,
modului
de
viață
și
mentalității
din
Imperiul
Bizantin;
mod
de
a
acționa
prin
corupție,
dezordine
(politică)
și
intrigă.
3.
predilecție
pentru
disputele
subtile
și
inutile.
broderie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. broderie)
1.
artă
a
decorării
unei
țesături
cu
motive
ornamentale
cusute
în
relief
cu
fire
din
diferite
materiale;
compoziția
ornamentală
însăși.
2.
(p.
ext.)
ornamentație
fină.
3.
(muz.)
ornament
melodic
realizat
prin
alternarea
unei
note
dintr-un
acord
cu
cea
superioară
sau
inferioară,
depărtată
cu
un
(semi)ton.
colaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. collage)
1.
legătură
permanentă
nematrimonială;
concubinaj.
2.
procedeu
de
execuție
a
unor
lucrări
de
pictură
sau
de
ornamentație
prin
lipirea
laolaltă
a
diferite
materiale
ori
elemente
eterogene.
3.
tablou
astfel
realizat.
4.
spectacol
de
teatru
din
diferite
fragmente.
5.
operație
de
încorporare
în
anumite
mase
alimentare
a
unor
substanțe.
decor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. décor)
1.
ansamblu
de
obiecte
(panouri,
mobilier
etc.)
pentru
a
crea
cadrul
în
care
se
desfășoară
un
spectacol,
un
balet,
un
film.
2.
(fig.)
cadru,
ambianță;
peisaj,
tablou.
3.
podoabă,
ornament;
ornamentație.