Dictionar

oroare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. horreur, lat. horror)

1. dezgust, repulsie, groază.
2. faptă, vorbă care inspiră repulsie; grozăvie.
 

abhora

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abhorrer, lat. abhorrere „a se îndepărta cu oroare de”)

1. a avea oroare, aversiune pentru un lucru sau persoană; a urî, a detesta.
 

abominabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abominable, lat. abominabilis)

1. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant.
 

abominațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abomination, lat. abominatio)

1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârșăvie, nelegiuire, ticăloșie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
 

execra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exécrer)

1. a detesta profund, a disprețui; a avea oroare de...
 

execrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exécration, lat. exsecratio)

1. oroare, repulsie.
2. persoană, lucru care inspiră un asemenea sentiment.
 

horific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. horrifique)

1. oribil, putând provoca oroare.