Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. horologium it. orologio)
1. ceas de dimensiuni mari pe faţada unei clădiri, pe un perete etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carillon)
1. orologiu din turnul unor catedrale dintr-un grup de clopote.
2. instrument muzical la care se pot executa arii, cu ajutorul unor clopoţei sau lame acordate la anumite tonuri.
3. piesă scrisă pentru un astfel de instrument.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sonerie, it. soneria)
1. instalaţie de semnalizare acustică, dintr-un electromagnet şi un ciocănel care loveşte într-un clopoţel.
2. buton care declanşează o asemenea instalaţie.
3. mecanism care permite unui orologiu deşteptător, unui telefon etc. să sune.
Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (oră + -nic sau din [ceas]ornic)
1. ceasornic (de perete); orologiu, pendulă.
2. (expr.) ~ de soare = cadran solar.