Dictionar

Rezultate secundare (Ortodoxă.):

Dieceză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. diocèse)

1. (Imperiul Roman) circumscripție administrativă, reprezentând o subdiviziune a unei prefecturi, condusă de un vicar.

2. (religie) circumscripție ecleziastică plasată sub jurisdicția unui episcop rezidențial sau a unui arhiepiscop; eparhie ortodoxă; dioceză.


Eterodoxie/heterodoxie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hétérodoxie)

1. concepţie care se abate de la doctrina oficială (ortodoxă) a bisericii; credinţă contrară unei dogme.


Exarh

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exarque, lat. exarchus, gr. exarkhos)

1. titlu dat unor înalți demnitari din Imperiul Roman de Răsărit care guvernau provinciile din Italia, Africa etc. în locul împăratului de la Constantinopol.

2. căpetenie a unei biserici ortodoxe autonome.

3. organ bisericesc de inspecție pentru mănăstirile care aparțin de o eparhie ortodoxă.


Gândirist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: („Gândirea“ + -ist)

1. I. referitor la gândirism, curent filozofic din România, de orientare existențialist-ortodoxă, format în jurul revistei „Gândirea” în primele decenii ale secolului XX.

2. care aparține sau este specific gândirismului.

3. II. adept al gândirismului.


Mesă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. messa, fr. messe, germ. Messe)

1. sacrificiu al corpului şi sângelui lui Cristos, conceput de teologia catolică şi ortodoxă ca reînnoit de preot în altar; liturghie.


Ortodoxie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. orthodoxie, gr., lat. orthodoxia)

1. (creștinism) una dintre cele trei mari confesiuni ale creștinismului; religia, biserica ortodoxă.

2. conformitate cu doctrina bisericii ortodoxe; ortodoxism.

3. caracter ortodox (într-o chestiune non-religioasă).