ortogonal, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. orthogonal)
Etimologie: (fr. orthogonal)
1. care formează unghiuri drepte.
2. proiecție ~ă = proiecție prin ducerea de perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecție.
3. (despre curbe, suprafețe) care se întretaie astfel încât tangentele lor în punctul de intersecție să fie perpendiculare; (despre funcții) cu produs scalar nul.