Dictionar

Rezultate secundare (Ortografice):

Corectitudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. correctitudo)

1. însuşirea de a fi corect.

2. calitate generală a stilului constând în respectarea regulilor gramaticale, ortografice şi de punctuaţie.

3. ţinută, purtare corectă; cinste.

4. (log.) însuşire a gândirii care respectă legile logice.


Ortografia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ortographier)

1. a scrie (un cuvânt, un text) potrivit regulilor ortografice.