Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., gr. orthographia, fr. orthographie)
1. ansamblu de reguli proprii unei limbi privind scrierea corectă; aplicarea practică a acestor reguli.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aortographie)
1. (med.) radiografie a aortei, cu ajutorul unei substanțe de contrast; aortoarteriografie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. portographie)
1. radiografie a venei porte cu ajutorul unei substanţe de contrast.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat., gr. agrammatos)
1. adj., s. m. f. (cel) care face greşeli elementare de gramatică; ignorant, incult.
2. adj. care conţine greşeli de exprimare şi de ortografie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aortogram)
1. clişeu obţinut prin aortografie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phonétique, gr. phonetikos)
1. adj. referitor la sunetele limbii, la fonetică.
2. ortografie ~ă = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunță.
3. s. f. ramură a lingvisticii care studiază structura sonoră, modificările și legile după care se modifică sunetele unei limbi.
4. ~ă funcțională = fonologie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. phonétiste)
1. lingvist specializat în fonetică; fonetician.
2. adept al ortografiei fonetice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. orthofraphique)
2. în conformitate cu regulile ortografiei.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (ortografie + -ist)
1. specialist în ortografie, ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a unei limbi.
2. creator de sistem ortografic.