Dictionar

Rezultate secundare (Orânduirea):

Aristocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.

2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.


Burghezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. borghesia, după fr. bourgeoisie)

1. (în feudalism) populaţia oraşelor; târgoveţii, orăşenii.

2. clasă socială dominantă în orânduirea capitalistă, proprietară a principalelor mijloace de producţie.

3. mica ~ = categorie socială intermediară reprezentând micii producători de mărfuri şi micii comercianţi de la oraşe şi sate.


Clan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. clan)

1. grup de familii înrudite la popoarele celtice.

2. comunitate umană din orânduirea primitivă, formată din indivizi uniţi prin legături de rudenie şi de limbă; gintă, trib.

3. mic grup de specii vegetale, crescute pe suprafeţe puţin întinse, care tind se răspândească.

4. (peior.) clică.


Constituţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constitutionnel)

1. referitor la constituţie (I).

2. conform cu constituţia (II), bazat pe existenţa acesteia.

3. comisie = comisie însărcinată cu elaborarea unei constituţii (II); drept ~ = a) totalitatea drepturilor fundamentale care reglementează relaţiile privitoare la orânduirea social-economică şi de stat; b) ramură a dreptului care studiază drepturile şi îndatoririle cetăţenilor prevăzute în constituţie (II); monarhie = sistem politic în care puterea monarhului este limitată de constituţie.


Feudal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. feudale, fr. féodal)

1. adj. referitor la feudal(ism) sau la feudă.

2. orânduirea = feudalism.

3. s. m. nobil, proprietar al unei feude; feudatar.


Justiţiar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. justicier)

1. (cel) care avea dreptul de a împărţi dreptatea într-o regiune (în orânduirea feudală).

2. (cel) care face dreptate, iubitor de dreptate.