Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aculéiforme)
1. (despre plante sau părți ale acestora) în formă de ac; aculeat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)
1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.
5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.
6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.
8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouline)
1. (mar.) manevră curentă pentru tras „în vânt” (către proră) grandeele de cădere a velelor pătrate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cine- + proiecţie)
1. proiecţie de pelicule cinematografice (cu pistă sonoră).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déraper)
1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcţie deviată, în lipsa unei aderenţe suficiente.
2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acţionează asupra navei.
3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică.
4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară.
5. (fig.; despre o situaţie) a se schimba defavorabil şi neprevăzut.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. éviter, lat. evitare)
2. a împiedica; a înlătura.
3. (despre o navă la ancoră) a veni cu prova în vânt sau în curent.