Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT copiosus; copiose; abundans
2. FR copieux; abondant; nombreux
3. EN copious; abundant; plentiful
Parte de vorbire: adj.
Origine: (alb + lucios)
1. sidefiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albatros)
1. pasăre palmipedă marină cu aripi mari, cu cioc gros şi încovoiat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alios)
1. strat cimentat de culoare ruginie sau negricioasă în solurile podzolice; gresie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amnios)
1. membrana cea mai dinăuntru a placentei, de forma unui sac plin cu lichid, care înveleşte fetusul la mamifere, păsări şi reptile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ammophos, germ. Ammophos)
1. îngrăşământ chimic complex, uşor solubil, din azot şi anhidridă fosforică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abasie)
1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputinţa de a merge normal.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Abderit „prostănac”)
1. om simplu, mărginit şi caraghios.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)
1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).