Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oscillateur)
1. sistem fizic care efectuează oscilaţii.
2. aparat, dispozitiv care, alimentat de la o sursă de energie (electrică), produce unde electromagnetice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oscillatoire)
1. care este de natura oscilației; cu oscilații.
2. (var.) oscilator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autodyne)
1. montaj de radiorecepţie care foloseşte tub electronic ca detector şi oscilator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autohétérodyne)
1. oscilator realizat prin cuplarea circuitelor de anod şi de grilă ale unui etaj cu triodă, în telegrafie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bascule)
1. balanţă cu două braţe inegale, pentru greutăţi mari.
2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mişcare oscilatorie liberă.
3. aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice.
4. dispozitiv care permite modificarea poziţiei în raport cu axa optică a unei părţi a aparatului fotografic.
5. partea metalică a armelor de vânătoare cu ţevi mobile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. binormale)
1. (mat.) dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe, perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décrément)
1. (mat.) diminuare a valorii unei cantităţi variabile.
2. (fiz.) ~ logaritmic = caracteristică cantitativă a vitezei de amortizare a unui fenomen oscilatoriu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. epirogenetisch)
2. mişcări ~e = mişcări oscilatorii de ridicare sau de scufundare ale scoarţei terestre care se produc pe suprafeţe întinse.