Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. balancer)
1. tr., refl. a (se) mişca în aşa fel încât să oscileze fără să-şi piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna.
2. tr. a ~ un cont = a egala debitul cu creditul unui cont.
3. a crea un echilibru între doi factori.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. nutation, lat. nutatio)
1. oscilația axei unui astru în cursul mișcării de precesie; (spec.) oscilația axei Pământului într-o perioadă de 18 ani și 8 luni.
2. una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie corpului.
3. (med.) basculare înainte a bazei sacrului și înapoi a coccisului, produsă spontan în cursul nașterii.
5. mișcare de oscilație descrisă de plante în timpul creșterii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. oscillopsia)
1. (med.) tulburare de vedere în care obiectele din câmpul vizual par să oscileze; vedere oscilantă.