Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oscule)
1. por mare pe suprafaţa spongierilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. flosculus)
1. floare mică din inflorescenţa compozeelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. osculation)
1. (mat.) contact mai strâns decât contactul de tangenţă, între curbe sau suprafeţe.
2. distrugere a unei porţiuni de interfluviu îngust, între două lunci, prin eroziunea laterală a valurilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. osculateur)
1. (despre curbe, suprafeţe) în contact de osculaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. atrium)
1. curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane.
2. spaţiu deschis, înconjurat uneori de coloane, la intrarea într-o bazilică.
4. spaţiu gastric la spongieri, care comunică cu exteriorul prin oscul.
5. culoar care înconjură un con vulcanic secundar, îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. osculateur)
1. (despre curbe, suprafeţe) în contact de osculaţie.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT osculum apicale; os apicale
3. EN apical orifice; apical mouth
5. RU aпикaльное устье
6. HU csúcsnyílás