Dictionar

Ospătăreasă

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (ospătar + -easă)

1. soție de ospătar; ospătăriță.

2. patroană a unui han, a unei ospătării; ospătăriță.

3. salariată care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație; ospătăriță.


Camarot

Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n.
Origine: (sp. camarotero)

1. I. persoană care lucrează ca ospătar pe o navă de pasageri; chelner de navă.

2. II. dormitor pe o navă.


Chelner

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Kellner)

1. bărbat care servește consumatorii într-un local local de consumație; ospătar.

2. (var.) chelnăr.


Picolo

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. piccolo)

1. ajutor de ospătar.


Restaurant

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. restaurant)

1. local public unde se consumă, contra plată, mâncăruri şi băuturi.

2. serviciu de restaurant al unei unități; parte dintr-o unitate rezervată acestui serviciu.

3. vagon-~ = vagon atașat unui tren de persoane în care se servește mâncare și băutură.

4. cabană-~, ~-cabană = cabană care conține un restaurant.

5. casă-~ = casă în care s-a deschis un restaurant.

6. cramă-~, ~-cramă = restaurant prevăzut cu cramă.

7. grădină-~, ~-grădină = restaurant amenajat într-o grădină, restaurant cu grădină.

8. hotel-~ = hotel în care se află un restaurant.

9. ~-berărie = restaurant în care (ca băutură) se servește mai ales ori exclusiv bere.

10. ~-cantină = restaurant cu profil de cantină.

11. ~-cherhana = restaurant cu specific de cherhana.

12. ~-hotel-școală = restaurant și hotel cu rol de școală.

13. ~-ospătărie = restaurant cu specific de birt.

14. ~-pensiune = restaurant cu specific de pensiune.

15. ~-pizzerie = restaurant cu specific de pizzerie.

16. ~-terasă = restaurant pe terasă.

17. ~-zahana = restaurant cu specific de zahana.

18. mini~ = restaurant mic.

19. cine~ = restaurant special amenajat pentru a fi vizionate filme în timpul consumației.


Tratorie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. trattoria)

1. birt, restaurant, ospătărie, local ieftin (în Italia).


Ventilaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ventilation, lat. ventilatio)

1. împrospătare a aerului dintr-un spaţiu închis; ventilare, aeraţie, aeraj.

2. ~ pulmonară = circulaţia aerului prin căile respiratorii şi plămâni.

3. sistem, instalaţie care împrospătează aerul într-o încăpere etc.