ospătăreasă

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (ospătar + -easă)

1. soție de ospătar; ospătăriță.
2. patroană a unui han, a unei ospătării; ospătăriță.
3. salariată care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație; ospătăriță.

camarot

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.n.  
Etimologie: (sp. camarotero)

1. I. persoană care lucrează ca ospătar pe o navă de pasageri; chelner de navă.
2. II. dormitor pe o navă.

chelner

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Kellner)

1. bărbat care servește consumatorii într-un local local de consumație; ospătar.
2. (var.) chelnăr.

picolo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. piccolo)

1. ajutor de ospătar.

restaurant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. restaurant)

1. local public unde se consumă, contra plată, mâncăruri şi băuturi.
2. serviciu de restaurant al unei unități; parte dintr-o unitate rezervată acestui serviciu.
3. vagon-~ = vagon atașat unui tren de persoane în care se servește mâncare și băutură.
4. cabană-~, ~-cabană = cabană care conține un restaurant.
5. casă-~ = casă în care s-a deschis un restaurant.
6. cramă-~, ~-cramă = restaurant prevăzut cu cramă.
7. grădină-~, ~-grădină = restaurant amenajat într-o grădină, restaurant cu grădină.
8. hotel-~ = hotel în care se află un restaurant.
9. ~-berărie = restaurant în care (ca băutură) se servește mai ales ori exclusiv bere.
10. ~-cantină = restaurant cu profil de cantină.
11. ~-cherhana = restaurant cu specific de cherhana.
12. ~-hotel-școală = restaurant și hotel cu rol de școală.
13. ~-ospătărie = restaurant cu specific de birt.
14. ~-pensiune = restaurant cu specific de pensiune.
15. ~-pizzerie = restaurant cu specific de pizzerie.
16. ~-terasă = restaurant pe terasă.
17. ~-zahana = restaurant cu specific de zahana.
18. mini~ = restaurant mic.
19. cine~ = restaurant special amenajat pentru a fi vizionate filme în timpul consumației.

tratorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. trattoria)

1. birt, restaurant, ospătărie, local ieftin (în Italia).

ventilaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ventilation, lat. ventilatio)

1. împrospătare a aerului dintr-un spaţiu închis; ventilare, aeraţie, aeraj.
2. ~ pulmonară = circulaţia aerului prin căile respiratorii şi plămâni.
3. sistem, instalaţie care împrospătează aerul într-o încăpere etc.