Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. componction)
1. (religie) durere, regretul de a-l fi jignit pe Dumnezeu; contrițiune, pocăinţă.
2. atitudine, care poate fi afectată și ostentativă, de regret, umilință, contemplare.
3. (ironic) aer solemn ușor ridicol, gravitate afectată sau exagerată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crépusculaire)
2. slab luminat, abia vizibil.
3. (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecţie pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă şi un prozaism voit al expresiei.
4. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étalage)
1. etalare.
2. expoziţie de mărfuri; vitrină; marfa expusă.
3. (tehn.) partea inferioară a cuvei unui furnal.
4. (fig.) expunere ostentativă, paradă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exhibition, lat. exhibitio)
1. etalare, expunere ostentativă în public a ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nonchalance)
1. indiferenţă, nepăsare, degajare (ostentativă).
Parte de vorbire: loc. s.
Origine: (fr. la nouvelle-vague, noul val)
1. denumire dată unui grup de cineaşti francezi, ale căror filme se caracterizează prin afişarea ostentativă a mesajului artistic nonconformist.