OK
X
otorinolaringologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. oto-rhino- laryngologie)
1.
ramură
a
medicinei
care
studiază
anatomia,
fiziologia
și
patologia
urechii,
nasului
și
laringelui.
chiuretă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. curette)
1.
instrument
chirurgical
în
formă
de
lingură
tăioasă,
în
obstetrică,
ginecologie,
otorinolaringologie
etc.
fotofor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. photophore)
1.
adj.
care
poartă,
care
are
o
sursă
de
lumină.
2.
s.
n.
lampă
electrică
portativă
care
se
prinde
de
casca
celui
care
o
poartă
(mineri,
speologi
etc.).
3.
lampă
frontală
folosită
în
otorinolaringologie.
4.
s.
m.
organ
luminos
la
coleoptere
și
la
unele
animale
marine.
otorinolaringolog, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (otorinolaringologie)
1.
medic
specialist
în
otorinolaringologie,
disciplină
care
studiază
fiziologia
și
patologia
urechii,
nasului
și
laringelui;
orelist.