Parte de vorbire: vb. tr. (învechit)
Origine: (dez- + otrăvi)
1. a anihila efectul unei otrăvi.
2. (var.) a dizotrăvi, (reg.) a disotrăvi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accoutumance)
1. faptul de a se obişnui; adaptare.
2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acţiunea unui medicament, a unei otrăvi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. albumineux)
1. (biol.) care conține albumină, care are proprietățile albuminei.
2. apă albuminoasă = soluție din albuș de ou diluat în apă, folosită în special pentru dezotrăvire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amanite)
1. specie de ciuperci, din familia agaricaceelor, comestibile, dar şi otrăvitoare, care cresc vara şi toamna prin păduri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anémone, lat., gr. anemone)
1. plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase şi cu flori mari, de diferite culori; dediţel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antidote)
1. substanţă care neutralizează efectul unei otrăvi, acţiunea unui virus, a unor bacterii; contraotravă.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (it. antigas)
1. care apără de acțiunea gazelor otrăvitoare; contra gazelor.