Dictionar

dezotrăvi

Parte de vorbire:  vb. tr. (învechit)  
Etimologie: (dez- + otrăvi)

1. a anihila efectul unei otrăvi.
2. (var.) a dizotrăvi, (reg.) a disotrăvi.
 

acutumanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accoutumance)

1. faptul de a se obișnui; adaptare.
2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acțiunea unui medicament, a unei otrăvi.
 

albuminos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. albumineux)

1. (biol.) care conține albumină, care are proprietățile albuminei.
2. apă albuminoasă = soluție din albuș de ou diluat în apă, folosită în special pentru dezotrăvire.
 

amanita

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amanite)

1. specie de ciuperci, din familia agaricaceelor, comestibile, dar și otrăvitoare, care cresc vara și toamna prin păduri.
 

anemonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémone, lat., gr. anemone)

1. plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, de diferite culori; dedițel.
2. ~-de-mare = actinie.
 

antidot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antidote)

1. substanță care neutralizează efectul unei otrăvi, acțiunea unui virus, a unor bacterii; contraotravă.
2. (fig.) remediu, soluție.
 

antigaz

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (it. antigas)

1. care apără de acțiunea gazelor otrăvitoare; contra gazelor.