Dictionar

 
 

anemonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémone, lat., gr. anemone)

1. plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, de diferite culori; dedițel.
2. ~-de-mare = actinie.
 

antigaz

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (it. antigas)

1. care apără de acțiunea gazelor otrăvitoare; contra gazelor.
 

muscarină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. muscarine)

1. alcaloid toxic în unele ciuperci otrăvitoare sau în proteinele degradate (din alimente).
 
 

faloid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phalloïde)

1. care are forma unui falus.
2. (micologie) amanita = specie de ciuperci extrem de otrăvitoare.