Dictionar

Rezultate secundare (Ou):

Ambou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embout)

1. piesă metalică cu secţiune conică, ce permite adaptarea acului pentru injecţie la seringi sau la un tub al aparatului de perfuzie.


Anou

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anneau)

1. cerc realizat dintr-un material dur și folosit pentru a atașa, reține sau înfășura ceva.

2. bijuterie anulară; inel.

3. ceva care amintește de această formă.


Antierou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antihéros)

1. personaj negativ al unei opere literare; erou negativ.


Argou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argot)

1. limbaj convenţional folosit de un grup social restrâns (vagabonzi, delicvenţi etc.) pentru a nu fi înţeleşi de restul societăţii sau pentru a şoca.


Bandou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bandeau)

1. legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii.

2. cadru decorativ exterior al portalului unui tunel.

3. mulură orizontală ieşită uşor în relief, care marchează naşterea unei bolţi sau limita dintre etaje.


Bardou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bardot)

1. animal obţinut din încrucişarea unui armăsar cu o măgăriţă.


Acadian, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. acadien)

1. s.n. a doua perioadă a cambrianului.

2. adj. care aparține acadianului, privitor la acadian.


Achenodiu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. achenodium, fr. achénode)

1. fruct compus din două sau mai multe achene.


Acolat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accolé)

1. (herald.; despre două scuturi) înclinate unul spre celălalt.

2. (despre plante, ramuri) încolăcit.


Acomodare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)

1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.

2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.

3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.

4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Acrostih

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

1. poezie în care iniţialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.

2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.