Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anautogène)
1. (despre ţânţari) care nu poate depune ouăle decât după un prânz sangvin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. batrachosperme)
1. asemănător cu ouăle de broască.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calcidides)
1. pl. familie de insecte himenoptere mici, viu colorate, ale căror larve trăiesc ca paraziţi în ouăle şi în larvele unor insecte dăunătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cocon)
1. înveliş protector din fibre foarte subţiri secretat de crisalida unor insecte; gogoaşa viermelui de mătase.
2. înveliş protector gelatinos, cu care îşi înfăşoară ouăle unele animale vertebrate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démersal)
1. (despre organisme) care trăieşte în zona litorală, venind în contact direct cu fundul apei.
2. (despre ouăle de peşti) care cad pe fundul apei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. guira)
1. pasăre înrudită cu cucul, care trăieşte în America de Sud, mai mult pe sol, clocindu-şi singură ouăle şi crescându-şi puii.