Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oxydant)
1. (substanţă) care poate provoca o oxidare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. antioxygène)
1. substanță care acționează pentru a încetini sau a împiedica oxidarea unei alte substanțe chimice; antioxidant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ascorbique)
1. despre sau aparținând vitaminei C sau derivaților săi.
2. (biochimie) acid ~ = acid organic cu proprietăți antioxidante, prezent într-o formă particulară în lămâi, sucuri de fructe (în special citrice) și legume proaspete; vitamina C.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azotique)
1. acid ~ = acid oxidant al azotului; lichid incolor, corosiv şi oxidant puternic; acid nitric, apă tare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. azoteux)
1. azotat.
2. acid ~ = acid oxigenat al azotului, cu proprietăţi oxidante şi reductoare; acid nitros.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bichromate)
1. sare obţinută prin tratarea cu acid a cromatului unui metal.
2. ~ de potasiu = sare cristalizată, portocalie, folosită ca oxidant şi colorant.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. chlorate)
1. (chimie) denumire generică pentru sărurile rezultate din combinarea acidului cloric cu o bază oarecare; sare a acidului cloric.
2. (chimie) ~ de potasiu = compus chimic cu formula KClO3, substanță albă și cristalină în stare pură, utilizat ca agent oxidant, dezinfectant etc.