Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alkyle)
1. radical organic monovalent, prin îndepărtarea hidroxidului unui alcool.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. arrecife)
1. crustă lateritică dură, asemănătoare unei zguri, cimentată de hidroxidul de fier, ce apare în solurile de savană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carbomètre)
1. aparat pentru detectarea bioxidului de carbon, în galeriile de mină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (carbonata)
1. reacţie chimică de transformare a hidroxizilor de carbon în carbonaţi, cu participarea bioxidului de carbon.
2. operaţia de tratare cu bioxid de carbon a zemurilor la fabricarea zahărului, pentru purificare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. carbonique)
2. acid ~ = acid slab, format prin dizolvarea bioxidului de carbon în apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carbonyle)
1. grupare funcţională bivalentă, în moleculele aldehidelor şi ale cetonelor.
2. combinaţie a oxidului de carbon cu alte metale grele.