Dictionar

Rezultate principale (Oxigen.):

Oxigen

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oxygène)

1. element chimic gazos, inodor, incolor şi insipid, indispensabil respiraţiei şi arderii, o cincime din aerul atmosferic.


Oxigen

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT oxygenium

2. FR oxygene

3. EN oxygen

4. DE Sauerstoff

5. RU кислород

6. HU oxigén


Rezultate secundare (Oxigen.):

Antioxigen

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. antioxygène)

1. substanță care acționează pentru a încetini sau a împiedica oxidarea unei alte substanțe chimice; antioxidant.


Dioxigen

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dioxygène)

1. (chimie) corp molecular gazos compus din doi atomi de oxigen, cu formula chimică O2.


Oxigena

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. oxygéner)

1. refl. (despre substanţe chimice) a se combina cu oxigenul.

2. (despre sânge) a se încărca cu oxigen.

3. a albi textilele prin tratare cu apă oxigenată.

4. tr., refl. a(-şi) decolora (părul) cu apă oxigenată.


Oxigenare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. oxigena)

1. acțiunea de a (se) oxigena și rezultatul ei.

2. decolorare a părului prin tratare cu apă oxigenată; albire a textilelor prin tratare cu apă oxigenată.

3. (chimie) combinare cu oxigenul.

4. (med.) transformare a sângelui venos în sânge arterial prin eliminarea bioxidului de carbon și prin fixarea oxigenului din aerul inspirat; hematoză.

5. (var.) (ieșit din uz) ossigenare.


Oxigenat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oxygéné)

1. care conţine oxigen.

2. apă = lichid incolor, dintr-o soluţie de perhidrol cu apă, dexinfectant şi decolorant.

3. (despre păr) decolorat cu apă oxigenată; (despre persoane) cu astfel de păr.


Oxigenator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oxygénateur)

1. aparat pentru creşterea conţinutului de oxigen.


Acvalang

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aqualung)

1. aparat de oxigen pentru înotul subacvatic.


Aerifer, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérifère)

1. сarе conţine sau conduce aerul; aerofor.

2. (zool.) care permite circulatia aerului, oxigenului.

3. (anat.) conducte ~e = conducte destinate transporte aerul în plămâni.


Aerob, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérobe)

1. (despre organisme) care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic.


Aerobiont

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérobionte)

1. (biol.) organism care poate supraviețui și crește într-un mediu care conține oxigen; organism aerob, oxibiont.


Aerobioză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérobiose)

1. mod de viaţă al microorganismelor aerobe; oxibioză.

2. viaţă condiţionată de prezenţa oxigenului liber din atmosferă.

3. (anton.) anaerobioză.


Aerofitobionte

Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. aérophytobiontes)

1. organisme vegetale aerobe.

2. organisme vegetale cu viaţa condiţionată de folosirea oxigenului din aerul liber.