Dictionar

alitare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alitage)

1. acoperire a suprafeței oțelului cu pulbere sau cu un aliaj de aluminiu; calorizare.
 

calmare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (calma)

1. acțiunea de a (se) calma.
2. oprire a fierberii oțelului topit la turnarea în lingotiere sau în forme prin împiedicarea formării bulelor de oxid de carbon.
 

carbonitrura

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. carbonitrurer)

1. a efectua o carbonitrurare (procedeu de cementare care permite oțelului să fie încălzit cu carbon și azot, pentru a-i conferi proprietăți precum duritatea, ductilitatea et cetera).
 

carbonitrurare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (carbonitrura)

1. procedeu de cementare a oțelului prin introducerea simultană a carbonului și azotului în stratul superficial al unei piese.
 

crom 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chrome)

1. metal alb-cenușiu, dur, casant, inoxidabil, folosit la fabricarea oțelului inoxidabil și la cromare.
 

ferită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferrite)

1. mineral în stare naturală sub formă de magnetit.
2. constituent structural al fierului sau oțelului.