Rezultate secundare (Oţeluri):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arcus, fr. arc)
1. armă (primitivă) de aruncat săgeţi.
2. tot ceea ce are forma unui arc (1).
3. (mat.) porţiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.
4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.
5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcţie în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.
6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.
7. organ de maşină, din oţeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.
8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bainit)
1. constituent structural al oţelurilor, prin transformarea austenitei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. boy, băiat)
1. servitor indigen din colonii; liftier (în hoteluri).
2. dansator dintr-un ansamblu de music-hall.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. brunissage)
1. acțiunea de a bruna și rezultatul ei; brunare.
2. ~ chimic = proces de oxidare chimică superficială a oțelurilor, permițând obținerea unui aspect negru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cémentite)
1. carbură de fier, constituent de bază al oţelurilor şi fontelor.
2. inflamaţie cronică a cementului dentar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cobalt, germ. Kobalt)
1. metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obişnuită, folosit la elaborarea unor oţeluri speciale, în radioterapie etc.