agonotet

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (gr. agonothetes)

1. personaj care prezida întrecerile atletice la greci.

motet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. motet, germ. Motette, it. motetto)

1. compoziție muzicală polifonică bazată pe un text laic sau religios, în care se suprapun simultan mai multe melodii de sine stătătoare.
2. scurtă poezie medievală de trei sau patru cuplete.

nomotet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nomothète)

1. (în Atena antică) membru al unei comisii însărcinate cu revizuirea constituției, a legilor etc.

oțetarniță

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (oțet + -arniță)

1. vas mic sau sticluță în care se pune oțetul pentru a fi servit la masă; oțetar.
2. vas în care se păstrează oțetul.

porcoteț

Parte de vorbire:  s.m. (regional)  
Etimologie: (de la porc)

1. pește mic cu corpul în formă de fus; porcușor (Gobio gobio).

tesmotet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thesmothète, gr. thesmothetes)

1. (ant.) titlu dat celor șase magistrați atenieni însărcinați cu păstrarea și interpretarea legilor.

ACETI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. acetum „oțet”)

1. „oțet, acid acetic”.

acetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétique)

1. de natura oțetului.
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentație ~ă = fermentație care transformă alcoolul în acid acetic.

acetimetru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acetimètre)

1. instrument pentru măsurarea tăriei oțetului; acetometru.
2. acidimetru care permite evaluarea gradului de concentrație al unui oțet.

acetometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acétomètre)

1. instrument pentru estimarea cantității de acid acetic din oțet; acetimetru.

antecedent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăți ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstrații.
7. prima secțiune a unei unități melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.

antiatom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiatome)

1. atom ipotetic, din antinucleu, cu electroni pozitivi.