alexandrin, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)
1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. şcoala ~ă = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.
bigotism
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. bigotisme)
Etimologie: (fr. bigotisme)
1. caracter, atitudine de bigot; bigoterie.
bingo
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (engl., fr. bingo)
Etimologie: (engl., fr. bingo)
1. joc de noroc asemănător loteriei.
clică
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. clique)
Etimologie: (fr. clique)
1. bandă, şleahtă, gaşcă; coterie, clan (3).
ermetic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. hérmétique)
Etimologie: (fr. hérmétique)
1. care astupă, etanşează perfect.
2. (fig.) greu de înţeles, obscur, impenetrabil.
3. referitor la alchimie.
4. ezoteric.
ermetism
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. hermétisme)
Etimologie: (fr. hermétisme)
1. caracterul a ceea ce este ermetic (2).
2. direcţie estetică (după primul război mondial) care cultiva deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, cifrat, adesea ininteligibil.
3. ansamblul doctrinelor ezoterice ale alchimiştilor.