Parte de vorbire: s.m.
Origine: (gr. agonothetes)
1. personaj care prezida întrecerile atletice la greci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. motet, germ. Motette, it. motetto)
1. compoziţie muzicală polifonică bazată pe un text laic sau religios, în care se suprapun simultan mai multe melodii de sine stătătoare.
2. scurtă poezie medievală de trei sau patru cuplete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nomothète)
1. (în Atena antică) membru al unei comisii însărcinate cu revizuirea constituţiei, a legilor etc.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (oțet + -arniță)
1. vas mic sau sticluță în care se pune oțetul pentru a fi servit la masă; oțetar.
2. vas în care se păstrează oțetul.
Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (de la porc)
1. pește mic cu corpul în formă de fus; porcușor (Gobio gobio).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thesmothète, gr. thesmothetes)
1. (ant.) titlu dat celor şase magistraţi atenieni însărcinaţi cu păstrarea şi interpretarea legilor.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. acetum „oțet”)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie ~ă = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acetimètre)
1. instrument pentru măsurarea tăriei oţetului; acetometru.
2. acidimetru care permite evaluarea gradului de concentrație al unui oțet.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acétomètre)
1. instrument pentru estimarea cantității de acid acetic din oțet; acetimetru.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)
1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.
7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiatome)
1. atom ipotetic, din antinucleu, cu electroni pozitivi.