OK
X
pământ
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
terra
2.
FR
terre
3.
EN
earth
4.
DE
erde;
erdboden;
boden
5.
RU
земля
6.
HU
föld,
talaj
antipământ
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (din anti- + pământ)
1.
(astron.)
obiect
ceresc
ipotetic
care
ar
trebui
să
evolueze
pe
o
traiectorie
opusă
celei
pământene
(această
ipoteză,
formulată
în
antichitate,
a
fost
respinsă
de
legile
fizice).
pământ de grădină
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
terra
hortensis;
solum
hortense
2.
FR
terreau;
terre
végétale
3.
EN
mould
4.
DE
gartenerde
5.
RU
сaдовaя
почвa
6.
HU
kerti
föld
pământiu
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
terreus
2.
FR
couleur
de
terre;
jaunâtre-brun
3.
EN
earthcoloured;
yellowish-brown
4.
DE
erdfarbig;
gelblich-braun
5.
RU
землистый;
желтовaто-бурый
6.
HU
földszínű,
sárgásbarna
pământiu, -ie
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (pământ + -iu)
1.
de
culoarea
pământului;
cenușiu,
întunecat.
2.
(despre
fața
omului)
cadaveric,
palid,
livid.
sol; pământ
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
fundus;
terra;
solum
2.
FR
sol;
terre
3.
EN
soil;
ground;
earth
4.
DE
Erde;
Erdboden;
Boden
5.
RU
почвa
6.
HU
talaj;
földfelszín
abate (2)
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)
1.
(tr.,
intr.,
refl.)
a
(se)
îndepărta
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
2.
(fig.)
a
(se)
îndepărta
de
la
o
normă
fixată,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
3.
(refl.)
(despre
fenomene
ale
naturii,
calamități,
nenorociri)
a
se
produce
pe
neașteptate
(cu
forță).
4.
(refl.)
a
se
năpusti
(asupra).
5.
(refl.)
a
se
opri
în
treacăt
undeva
sau
la
cineva
(părăsind
drumul
inițial).
6.
(refl.,
intr.)
a-i
veni
ideea,
a-i
trece
prin
minte;
a
i
se
năzări.
7.
(tr.)
a
întrista,
a
deprima,
a
descuraja.
8.
(tr.)
a
doborî,
a
culca
la
pământ.
9.
(refl.)
a
cădea.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
aberație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1.
abatere
de
la
normal
sau
corect;
(prin
ext.)
idee,
noțiune,
comportament;
aberanță;
absurditate.
2.
(biol.)
abatere
de
la
tipul
normal
al
speciei.
3.
(bot.)
abatere
importantă
față
de
tip;
formă
rezultată
pe
cale
de
mutație.
4.
(fiz.)
formare
a
unei
imagini
produse
într-un
sistem
optic.
5.
~
cromozomială
=
modificare
a
numărului
de
cromozomi
caracteristici
speciei.
6.
~
cromatică
=
defect
al
imaginilor
produse
de
lentile,
constând
în
formarea
de
irizații
pe
marginea
imaginilor.
7.
unghi
format
de
direcția
adevărată
și
de
cea
aparentă
din
care
este
văzut
un
astru
de
pe
Pământ.
8.
(var.)
(înv.)
aberațiune.
9.
(antonim)
normalitate.
absenteism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)
1.
absență
frecventă
și
nemotivată
dintr-un
loc
de
muncă.
2.
mod
de
exploatare
a
pământului
printr-un
intermediar.
3.
neparticiparea
la
alegeri
sau
la
ședințe
politice.
4.
~
parlamentar
=
practică
folosită
de
deputații
opoziției
constând
în
neparticiparea
la
sesiunile
parlamentului,
pentru
întârzierea
sau
blocarea
adoptării
unor
legi.
acherontic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. achérontique)
1.
(mitologia
greacă)
în
legătură
cu
Acheron,
râul
subpământean
din
infern.
2.
subpământean.
3.
(var.)
aherontic.
actualism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. actualisme)
1.
principiu
de
cercetare
și
interpretare
a
istoriei
Pământului
pe
baza
comparării
fenomenelor
geologice
din
trecut
cu
cele
actuale.