Dictionar

Rezultate secundare (Părăsi,):

Parasimbioză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parasymbiose)

1. simbioză secundară a unei ciuperci cu un lichen.


Parasimpatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. parasympathique)

1. sistem ~ = sistem nervos vegetativ alături de sistemul simpatic, centrii săi fiind situaţi la cele două extremităţi, ale simpaticului.


Parasimpatolitic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. parasympatholytique)

1. (substanţă) care exer-cită în organism efecte corespunzătoare acelora pe care le produce paralizia sistemului parasimpatic.


Parasimpatomimetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. parasympathomimétique)

1. (substanţă) cu efect comparabil celui al excitaţiei sistemului parasimpatic.


Parasintetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. parasynthétique)

1. (cuvânt, derivat etc.) format atât cu prefix, cât şi cu sufix.


Parasistolie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parasystolie)

1. aritmie caracterizată prin coexistenţa a două ritmuri cu frecvenţe apropiate; pararitmie.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. părăsire, renunţare.

2. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

3. (sport) retragere dintr-o competiţie.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. tr. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

2. a neglija, a lăsa în voia...

3. refl. a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoţii.

4. intr. a se retrage dintr-o competiţie.


Amfotonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphotonie)

1. hipertonie a sistemului nervos simpatic şi a celui parasimpatic.


Apatrid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apatride)

1. adj. care nu are cetățenie; lipsit de patrie.

2. s. m. f. persoană care a pierdut calitatea de cetățean al patriei sale (părăsind-o în mod ilegal) și n-a dobândit nici cetățenia țării în care s-a stabilit.

3. om fără patrie.

4. (persoană) fără cetățenie; heimatlos.


Câmp

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. champ, lat. campus)

1. întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.

2. munca ~ului = lucrarea pământului.

3. artilerie de ~ = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat.

4. loc. adv. în plin ~ sau în ~ deschis = sub cerul liber; fără adăpost.

5. expr. a o lua peste ~ = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.

6. a-și lua (sau a apuca) ~ii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare.

7. întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).

8. ~ de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).

9. loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.

10. spaţiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică.

11. ~ vizual = porţiune din spaţiu care poate fi cuprinsă cu privirea.

12. ~ operator = porţiune de piele special pregătită pentru o intervenţie chirurgicală.

13. fâşie de pânză care delimitează plaga operatorie.

14. porţiune din spaţiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată.

15. (inform.) subîmpărţire din punct de vedere logic a unei cartele conţinând, fiecare, o informaţie reprezentată codificat.

16. mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile.

17. ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeaşi sferă semantică, care exprimă noţiuni asemănătoare sau asociabile.

18. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc.


Colonist, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kolonist)

1. cel care a părăsit ţara, locul său de origine şi s-a stabilit într-o ţară străină.