parasimbioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parasymbiose)

1. simbioză secundară a unei ciuperci cu un lichen.

parasimpatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parasympathique)

1. sistem ~ = sistem nervos vegetativ alături de sistemul simpatic, centrii săi fiind situați la cele două extremități, ale simpaticului.

parasimpatolitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parasympatholytique)

1. (substanță) care exer-cită în organism efecte corespunzătoare acelora pe care le produce paralizia sistemului parasimpatic.

parasimpatomimetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parasympathomimétique)

1. (substanță) cu efect comparabil celui al excitației sistemului parasimpatic.

parasintetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. parasynthétique)

1. (cuvânt, derivat etc.) format atât cu prefix, cât și cu sufix.

parasistolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. parasystolie)

1. aritmie caracterizată prin coexistența a două ritmuri cu frecvențe apropiate; pararitmie.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

amfotonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphotonie)

1. hipertonie a sistemului nervos simpatic și a celui parasimpatic.

apatrid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apatride)

1. adj. care nu are cetățenie; lipsit de patrie.
2. s. m. f. persoană care a pierdut calitatea de cetățean al patriei sale (părăsind-o în mod ilegal) și n-a dobândit nici cetățenia țării în care s-a stabilit.
3. om fără patrie.
4. (persoană) fără cetățenie; heimatlos.

blastocarp, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. blastocarpe)

1. I. cu fruct germinat în interiorul pericarpului; se referă la sămânța care germinează și se dezvoltă înainte de a părăsi pericarpul.
2. II. mugur florifer.