Dictionar

Rezultate secundare (PH):

PH; concentraţie în ioni de hidrogen

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT pondus hydrogenii; concentratio ionum hydrogenii

2. FR concentration d’ions d’hydrogène; concentration d’ions d’hydrogènes

3. EN hydrogen ion concentration

4. DE wasserstoffionenkonzentration; wasserstoffionenexponent; pH-wert; wasserstoffionenzahl

5. RU концентрaция ионов водородa; концентрaция водородных ионов

6. HU pH, hidrogénion-koncentráció


Phi

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phi)

1. literă a alfabetului grecesc (..), care notează o oclusivă labială surdă şi aspirată, transcriindu-se prin ph.


Bertillonaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bertillonage, cf. Bertillon - criminalist francez)

1. metodă de identificare a criminalilor bazată pe măsurători antropometrice, inventată de Alphonse Bertillon în jurul anului 1880.


Favus

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. favus)

1. (med.) boală contagioasă a pielii capului, cauzată de o ciupercă microscopică (Trichophyton schoenleinii) și constând din leziuni profunde, însoțite de distrugerea și căderea părului.


Lancasterian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. lancastérien, engl. lancasterian)

1. I. referitor la lancasterianism (pedagogie care se bazează pe predarea oferită de elevii cei mai avansați celor mai mici).

2. legat de metodele de predare ale lui Joseph Lancaster (1778- 1838).

3. (desuet) sistem ~ = sistem de învățământ bazat pe ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori.

4. II. adept al lancasterianismului.


Necrobacil

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. nécrobacille)

1. (biol.) specie de bacterii gram-negative în formă de bastonaș, anaerobi obligați care se găsesc în tractul alimentar la oameni și animale (Fusiformis necrophorum); bacilul necrozei.


Phi

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phi)

1. literă a alfabetului grecesc (..), care notează o oclusivă labială surdă şi aspirată, transcriindu-se prin ph.


Pietist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. piétiste)

1. I. referitor la pietism (mișcare religioasă luterană, fondată în 1671 de teologul german Philipp Jakob Spener (1635- 1705), care insistă asupra dimensiunii personale a experienței religioase).

2. II. adept al pietismului.