Dictionar

Rezultate secundare (Pace.):

Carapace

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it. carapace)

1. înveliş tare care acoperă corpul broaştelor ţestoase, al racilor etc.

2. (fig.) înveliş protector.


Pacemaker

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. pacemaker, /péis-méicăr/)

1. regiune a inimii unde ia naștere excitația motrice.

2. element funcțional capabil imprime bioritmul său unui ansamblu de elemente oscilante.

3. (p. ext.) reacție biochimică dintr-un lanț enzimatic care își impune ritmul întregului lanț.

4. s. n. aparat electric pentru a stimula ritmul cardiac anormal; stimulator cardiac.

5. ~ cerebral = implantare de electrozi pe suprafața creierului, pentru autostimularea electrică.


Rapace

Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (fr., it. rapace, lat. rapax, -acis)

1. lacom de bunuri materiale; hrăpăreţ, apucător.

2. (înv.; despre animale și păsări) vorace, lacom, dornic să-și urmărească prada; de pradă; răpitor.


Ambuscat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. embusqué)

1. care este în ambuscadă.

2. (prin ext.) care se disimulează sau este disimulat.

3. (militar) care se bucură de o poziție ușoară, scutit de instrucţie, pe timp de pace, sau care ocupă o poziție ferită de pericol pe timp de război; (fig.) învârtit.


Angiocardiopneumografie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. angiocardiopneumographie)

1. radiografie a cavităţii inimii şi a vaselor mari ale toracelui, după injectarea unei substanţe radioopace.


Arbuscul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbuscule, lat. arbuscula)

1. tufă mică cu aspect de copăcel; arbore mic.

2. (anat.) organ foarte mic, ramificat ca un arbore.


Arbust

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbuste, lat. arbustum)

1. plantă lemnoasă cu tulpina ramificată de la bază; copăcel.


Bombaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bombage)

1. deformare a unei plăci având o suprafaţă convexă.

2. deformare prin bombare a capacelor cutiilor de conserve în urma alterării conţinutului.


Caduceu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. caduceus, fr. caducée)

1. sceptru încolăcit de doi şerpi, semn distinctiv al zeului Hermes (Mercur), simbolizând pacea şi comerţul.