Dictionar

Rezultate secundare (Pachete):

Pachețel

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (pachet + -el)

1. diminutiv al lui pachet; pachet mic.

2. (prin restricție) pungă de hârtie; (reg.) paclă.


Ambalaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emballage)

1. împachetare; material în care se împachetează ceva.


Cartuş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cartouche)

1. tub metalic sau de carton care conţine încărcătura de exploziv şi proiectilul unei arme de foc.

2. piesă de hârtie care conţine un exploziv.

3. filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (mai ales la carburatoare).

4. ~ filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se ataşează la o mască de gaze.

5. loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou; motiv ornamental, chenar care încadrează un text, un titlu, un cuvânt; textul însuşi.

6. ambalaj-tip cu mai multe pachete de ţigări sau sticle de băutură.


Cornet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornet)

1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, seminţe etc.

2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibraţiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică uşoară şi de jaz.

3. ~ nazal = fiecare dintre cele şase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară.

4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafeţe de eroziune netede sau puţin ondulate.


Dublor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doubleur, engl. dubler)

1. maşină pentru îndoit pachete de tablă în scopul laminării acesteia în foi subţiri.

2. dispozitiv, circuit etc. care dublează o anumită mărime.


Expedia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. expédier, lat. expedire)

1. a trimite (scrisori, bani, pachete etc.) la destinaţie.

2. (fam.) a îndepărta pe cineva, a se descotorosi, a se debarasa de cineva.

3. a face ceva în grabă şi superficial.


Mesagerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. messagerie, it. messaggeria)

1. sistem de transport rapid al mărfurilor, cu trenul, în vagoane speciale, cu vaporul sau autocamionul.

2. oficiu de expediere a pachetelor, a mărfurilor.