Dictionar

pacient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. patient, germ. Patient, lat. patiens, it. paciente)

1. s. m. f. bolnav în tratamentul unui medic.
2. adj. răbdător, îngăduitor.
 

paciență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. patientia, fr. patience, it. pacienza)

1. răbdare; îngăduință.
 

acatizie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. akathisie)

1. (med.) sindrom de neliniște motorie caracterizat prin nevoia pacientului de a se mișca în permanență.
2. (med.) nevroză caracterizată prin imposibilitatea de a sta sau de a rămâne așezat.
 

acumetrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acoumétrie)

1. (med.) metodă de evaluare a acuității auditive cu ajutorul acumetrului, folosită pentru a diagnostica și a distinge rapid tipul de surditate pe care îl are pacientul, înainte de a efectua un examen audiometric mai aprofundat; audiometrie.
 

analgezic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. analgésique)

1. I. care produce analgezie; care atenuează sau înlătură durerea.
2. stare ~ă = stare în care durerea nu este resimțită de pacient.
3. II. (farmacie) substanță, medicament folosit pentru a calma durerea.
 

anamnezic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anamneză + -ic)

1. referitor la anamneză, la istoricul medical al unui pacient; anamnestic.
 

anestezist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. anesthésiste)

1. medic specialist în anestezii; anesteziologist, anesteziolog.
2. medic specialist sau asistent medical specializat care se ocupă de narcoză, analgezie și monitorizarea pacienților care urmează să beneficieze de o intervenție chirurgicală sau de un examen invaziv.
 

autoanalgezie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-analgésie)

1. metodă de analgezie generală prin care bolnavul își diminuează singur durerea, prin inhalația analgezicului; analgezie controlată de pacient.