Dictionar

compensatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compensatoire)

1. compensator.
2. (jur.) care duce la repararea unei pagube.
3. daune ~ii = sumă de bani care se plătește de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neîndeplinirea unei obligații.
 

contracambie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contra1- + cambie)

1. cambie la vedere, trasă asupra unuia dintre giranții anteriori de către orice persoană, care se despăgubește astfel de suma ce i se cuvine.
 

contribuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contribution, lat. contributio)

1. parte cu care se contribuie la o acțiune, la o cheltuială comună; aport.
2. a pune la ~ = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) într-o acțiune.
3. (jur.; pl.) sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în temeiul unui tratat de pace, depășind pagubele cauzate de război.
4. impozit.
 

evaluator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. évaluateur)

1. expert autorizat pentru a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect.
 

fraudă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fraude, lat. fraus, -dis)

1. act de rea-credință cu scop de profit, prin provocarea unei pagube; hoție.
2. sumă sustrasă.
 

garanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. garantie, it. garanzia)

1. obligație în virtutea căreia o persoană sau o instituție trebuie să apere pe cineva de o pagubă eventuală sau să-l despăgubească de o pagubă suferită.
2. a lua (pe cineva) pe ~ = a garanta pentru cineva; a prezenta ~ = a oferi încredere, certitudine, siguranță.