Dictionar

Rezultate secundare (Pal.):

Copal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. copal)

1. răşină naturală transparentă, de culoare galbenă, din descompunerea în pământ a arborilor răşinoşi fosili sau din diverse plante tropicale, folosit la prepararea lacurilor.


Cupal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cupal)

1. bimetal din aluminiu şi cupru.


Nopal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it., sp. nopal)

1. plantă ornamentală erbacee cu frunze cărnoase şi flori roşii, originară din America.


Opal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opale, germ. Opal, lat. opalus)

1. varietate amorfă de cuarţ, de diferite culori, piatră semipreţioasă.

2. ţesătură subţire şi străvezie de bumbac, din care se fac bluze, cămăşi etc.


Pal 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (p/lacă/ + a/glomerată din/ + l/emn/)

1. material lemnos, placă, prin presarea rumeguşului de lemn cu diferiţi lianţi.


Pal 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pâle)

1. palid.

2. (fig.) fără strălucire; searbăd; (despre lumină) slab.


Abaţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abbatial, lat. abbatialis)

1. care aparține unei abații, de abație.

2. care constituie un element al unei abaţii.

3. biserică = biserica principală a unei abații.

4. oraș ~ = oraș construit în jurul unei abații celebre.


Abbevilian, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.

2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.

3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.

4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.


Ablutomanie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. ablutiomanie, lat. ablutio)

1. (med.) tendinţă obsesivă de a se spăla.


Abluţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.

2. purificare religioasă.

3. (fam.) îmbăiere prin duş.

4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.


Abreviator

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.

2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.

3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.


Accesoriu, -ie

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accessoire, lat. accessorius)

1. adj. care însoţeşte un element principal, dependent de acesta; secundar, neesenţial.

2. adj., s.n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex.