Rezultate secundare (Pal.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. copal)
1. răşină naturală transparentă, de culoare galbenă, din descompunerea în pământ a arborilor răşinoşi fosili sau din diverse plante tropicale, folosit la prepararea lacurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cupal)
1. bimetal din aluminiu şi cupru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., it., sp. nopal)
1. plantă ornamentală erbacee cu frunze cărnoase şi flori roşii, originară din America.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. opale, germ. Opal, lat. opalus)
1. varietate amorfă de cuarţ, de diferite culori, piatră semipreţioasă.
2. ţesătură subţire şi străvezie de bumbac, din care se fac bluze, cămăşi etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (p/lacă/ + a/glomerată din/ + l/emn/)
1. material lemnos, placă, prin presarea rumeguşului de lemn cu diferiţi lianţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pâle)
1. palid.
2. (fig.) fără strălucire; searbăd; (despre lumină) slab.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abbatial, lat. abbatialis)
1. care aparține unei abații, de abație.
2. care constituie un element al unei abaţii.
3. biserică ~ă = biserica principală a unei abații.
4. oraș ~ = oraș construit în jurul unei abații celebre.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. ablutiomanie, lat. ablutio)
1. (med.) tendinţă obsesivă de a se spăla.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)
1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.
4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)
1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accessoire, lat. accessorius)
1. adj. care însoţeşte un element principal, dependent de acesta; secundar, neesenţial.
2. adj., s.n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex.