Dictionar

paladiu 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. palladium)

1. (ant.) statuie de lemn îmbrăcată în veșminte sau cu o armură a zeiței Pallas Atena, ocrotitoare a cetăților.
2. (fig.) ocrotire, apărare; garanție.
 

paladiu 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. palladium)

1. metal alb-argintiu, ductil și dur, din familia platinei.
 

paladizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (paladiu2 + -iza)

1. depunere pe o suprafață metalică, prin procedee electrolitice, a unui strat de paladiu1.
 

paliag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Paliag)

1. aliaj de paladiu și argint, inoxidabil, rezistent, folosit în stomatologie.
 

palidor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Palidor)

1. aliaj de paladiu și aur, pentru proteze dentare.
 

platinoid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. platinoïde, germ. Platinoid)

1. aliaj de zinc, cupru, nichel și tungsten, cu aspect și duritate de platină.
2. (chimie) nume generic pentru elementele din familia platinei: ruteniu, rodiu, paladiu, osmiu, iridiu și platină.