acropolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acropole, gr. akropolis)

1. cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești, pe o înălțime și adăpostind palate, temple.

apadană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apadâna)

1. sala tronului în palatele regilor persani.

arab, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arabe, lat. arabus)

1. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat și din nordul Africii.
2. adj. care aparține arabilor; arabic (1).
3. arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane și bizantine, cu influențe ale tradiției locale, prezentând în construcții (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric și floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numerație zecimal.
4. (despre cai) care aparține unei rase originare din Pen. Arabia.
5. (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi.

japonez, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. japonais)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Japonia.
2. adj. referitor la Japonia sau la populația ei.
3. arta ~ă = artă dezvoltată în Japonia, prezentând influențe chineze și coreene, caracterizată prin construcții arhitecturale religioase (pagode) și civile (palate) din lemn, cu acoperișul curbat, cu sculpturi în lemn, bronz sau piatră și cu picturi de un mare rafinament.
4. (s. f.) limbă vorbită în Japonia.
5. s. f. chiflă împletită.

pacific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. pacificus, fr. pacifique)

1. referitor la pace; care iubește pacea, care aspiră la pace, care trăiește în pace; pașnic, liniștit.
2. care se petrece fără violență, în calmitate; (prin ext.) care exprimă liniște sufletească, blândețe.
3. (desuet) locomotivă ~ă = locomotivă cu viteză mare, folosită la trenurile de călători.
4. (geogr.) ocean ~ = ocean cu ape liniștite, cel mai mare și cel mai adânc de pe Pământ, situat între Asia, Australia, America și Antarctica.
5. (geogr.) referitor la Oceanul Pacific sau la regiunile spălate de acest ocean.
6. (var.) (înv.) pacefic.
7. (antonime) agresiv, belicos.

persan, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. persan)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Persia (Iran).
2. adj. care aparține Iranului.
3. artă ~ă = artă care se caracterizează prin palate monumentale, decorate cu stucaturi și mozaicuri, cu cărămizi smălțuite și policrome, cu alto- și basoreliefuri rupestre, prin arte decorative de o mare fantezie și o execuție desăvârșită, constituind o sinteză a tradițiilor locale și a artei arabe; covor ~ = covor de calitate superioară (confecționat la origine în Persia).
4. (s. f.) limbă neoiraniană vorbită în Iran și Afganistan.