Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alvéolopalatal)
1. (despre consoane) articulat la limita alveolelor şi a palatului dur.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apical)
1. (anat.) situat în vârful unui organ.
2. (despre consoane) care se articulează cu vârful limbii apropiat de dinţi, de alveole sau de bolta palatului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + stropitoare)
1. vehicul pentru stropitul şi spălatul străzilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chamois)
1. piele de căprioară, cerb, miel sau oaie, tăbăcită printr-un procedeu special, pentru unele confecţii, la spălatul obiectelor metalice şi ca filtru de benzină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. curopalate)
1. înalt demnitar bizantin care administra palatul imperial.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. decurio)
1. comandant al unei decurii (1).
2. membru al senatului într-un municipiu sau o colonie, în Imperiul Roman.
3. şef de serviciu în administraţia palatului imperial, la sfârşitul Imperiului Roman.