Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alvéolopalatal)
1. (despre consoane) articulat la limita alveolelor şi a palatului dur.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apical)
1. (anat.) situat în vârful unui organ.
2. (despre consoane) care se articulează cu vârful limbii apropiat de dinţi, de alveole sau de bolta palatului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. decurio)
1. comandant al unei decurii (1).
2. membru al senatului într-un municipiu sau o colonie, în Imperiul Roman.
3. şef de serviciu în administraţia palatului imperial, la sfârşitul Imperiului Roman.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. labiopalatal)
1. (consoană) care se articulează cu ajutorul buzelor şi prin atingerea dosului părţii anterioare a limbii de vălul palatului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. labiovélaire)
1. (consoană) care se articulează prin rotunjirea buzelor şi atingerea limbii de vălul palatului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maréchal)
1. cel mai înalt grad în ierarhia militară.
2. ~ al palatului = şeful administraţiei unei case regale sau imperiale.