Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pălăvrăgi + -eală)
1. faptul de a pălăvrăgi; discuție despre lucruri lipsite de importanță; vorbă multă și fără rost; flecăreală.
Parte de vorbire: s.f. (Muntenia)
Origine: (pălăvrăgi + -tură)
1. discuție fără rost, despre lucruri lipsite de importanță; pălăvrăgeală.
2. (urmat de prep. „de”) persoană care spune palavre; palavragiu.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (tc. palavracı)
1. persoană care spune palavre, care îndrugă verzi și uscate; flecar, limbut, guraliv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baliverne)
1. vorbă goală, lipsită de importanţă sau nesocotită; palavră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phraséologie)
1. fel, manieră de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor.
2. (fig.) vorbărie goală; pălăvrăgeală.
3. disciplină care studiază unităţile frazeologice opuse îmbinărilor libere de cuvinte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pălăvrăgi + -eală)
1. faptul de a pălăvrăgi; discuție despre lucruri lipsite de importanță; vorbă multă și fără rost; flecăreală.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (vorbi + -agiu)
1. (depr.) om vorbăreț; palavragiu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vorbă + -ărie)
1. vorbă multă și fără rost; pălăvrăgeală, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas.
Parte de vorbire: s.f. (Muntenia)
Origine: (tălăpăni + -eală)
1. mers rar, greoi; (reg.) tălăpănit.
2. discuție fără rost, lipsită de importanță; pălăvrăgeală, (reg.) tălăpănit.