Dictionar

paleozoic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. paléozoïque)

1. (din) a doua eră geologică, dintre precambrian și mezozoic; era primară.
 

cambrian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cambrien)

1. (din) prima perioadă a paleozoicului.
 

carbonifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carbonifère)

1. adj. (despre terenuri, roci) care conține zăcăminte de cărbune.
2. referitor la cărbunele de pământ, la extracția și prelucrarea lui.
3. adj., s. n. (din) penultima perioadă a paleozoicului, în care s-au format bogate zăcăminte de cărbuni.
 

devonian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dévonien)

1. (din) a patra perioadă a paleozoicului.
 

gigantostracee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gigantostracées)

1. ordin de crustacee gigantice, de la sfârșitul silurianului până la sfărșitul erei paleozoice.
 

gotlandian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gothlandien)

1. (din) perioada paleozoicului, diviziune a silurianului.
 

mezozoic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mésozoïque)

1. (din) a treia eră geologică, între paleozoic și neozoic, în care au apărut pentru prima dată mamifere, păsări și pești osoși; era secundară.