Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. panoptique, germ. Panoptikum)
1. clădire organizată în așa fel încât întregul interior să poată fi observat dintr-o singură privire.
2. muzeu al cărui interior poate fi cuprins dintr-o singură privire.
3. expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă.