Dictionar

Panorama

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. panoramieren)

1. (cinem.) a face o panoramă prin mişcarea aparatului de filmat în sens orizontal sau vertical.

2. a descrie pe larg, a face o prezentare generală asupra unui fenomen, unui complex de evenimente.


Panoramă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. panorama, germ. Panorama)

1. priveliște de natură cu orizont larg, văzută din depărtare și de la înălțime.

2. (fig.) expunere generală a unui subiect vast; frescă.

3. tablou mare aplicat pe peretele unei încăperi rotunde, care primește lumina de sus, dând spectatorului aflat în mijlocul încăperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) clădirea însăși.

4. spectacol de bâlci cu scamatorii; acrobații etc.

5. panoptic.


Belvedere

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. belvédère, it. belvedere)

1. pavilion, terasă pe un loc ridicat care permite o largă panoramă.


Panoptic

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. panoptique, germ. Panoptikum)

1. clădire organizată în așa fel încât întregul interior poată fi observat dintr-o singură privire.

2. muzeu al cărui interior poate fi cuprins dintr-o singură privire.

3. expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă.

4. (var.) panopticum.


Panorama

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. panoramieren)

1. (cinem.) a face o panoramă prin mişcarea aparatului de filmat în sens orizontal sau vertical.

2. a descrie pe larg, a face o prezentare generală asupra unui fenomen, unui complex de evenimente.


Panoramic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. panoramique)

1. adj. referitor la panoramă, care redă o panoramă.

2. cinematograf ~ = cinematograf bazat pe un procedeu constând în a face pivoteze aparatul de filmat pe un ax orizontal sau vertical în timpul luării vederilor; ecran ~ = ecran semicircular, cu lățimea mult mai mare față de înălțime.

3. s. n. cadru larg în film sau televiziune.


Raf

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Raff)

1. (cinem.) mişcare rapidă de panoramare a aparatului de filmat.